Paradoxul vremurilor noastre: o poezie adevărată până la sânge

Paradoxul vremurilor noastre

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem:
clădiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrăzi mai largi, dar minți mai înguste.

Avem mai multe accesorii, dar mai puțin timp;
avem mai multe funcții, dar mai puțină minte,
mai multe cunoștințe, dar mai puțină judecată;
mai mulți experți și totuși mai multe probleme,
mai multă medicină, dar mai puțină sănătate.

Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puțin. Bem prea mult, fumăm prea mult,
Cheltuim prea nesăbuit,
Râdem prea puțin,
Conducem prea repede,
Ne enervăm prea tare,
Ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiți,
Citim prea puțin, ne uităm prea mult la televizor si ne rugăm prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile…
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învățat cum să ne câștigăm existența,
dar nu cum să ne facem o viață, am adăugat ani vieții și nu viață anilor.

Am ajuns până la Lună și înapoi, dar avem probleme când
trebuie să traversăm strada să facem cunoștință cu un vecin.
Am cucerit spațiul cosmic, dar nu și pe cel interior.
Am făcut lucruri mai mari, dar nu mai bune.

Am curățat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu și prejudecățile noastre.
Scriem mai mult, dar învățăm mai puțin.
Plănuim mai multe, dar realizăm mai puține.
Am învățat să ne grăbim, dar nu și să așteptăm.

Am construit mai multe calculatoare să dețină mai multe informații, să producă mai multe copii ca niciodată, dar comunicăm din ce în ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor și digestiei încete;
vremurile oamenilor mari și caracterelor meschine;
vremurile profiturilor rapide și relațiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem două venituri, dar mai multe divorțuri,
Case mai frumoase, dar cămine destrămate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unică folosință, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale și pastile care îți induc orice stare de la bucurie la liniște, la moarte.

Sunt niște vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce această scrisoare și în care poți decide fie să împărtășești acest punct de vedere, fie să ștergi acest mesaj.

Amintește-ți să petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.

Amintește-ți să spui o vorbă bună copilului care te venerează
pentru că acel copil va crește curând și va pleca de lângă tine.

Amintește-ți să-l îmbrățișezi cu dragoste pe cel de lângă tine
pentru că aceasta este singura comoară pe care o poți oferi cu inima și nu te costă nimic.

Amintește-ți să spui „TE IUBESC” partenerului și persoanelor pe care le îndrăgești,
dar mai ales să o spui din inimã.
O sărutare și o îmbrățișare vor alina durerea atunci când sunt sincere.

Amintește-ți să-i ții pe cei dragi de mână și să prețuiești acel moment
pentru că într-o zi acea persoană nu va mai fi lângă tine.

Fă-ți timp să iubești, fă-ți timp să vorbești, fă-ți timp să împărtășești gândurile prețioase pe care le ai.

[Octavian Paler]

You Might Also Like