Sfatul psihologului: află cum să descoperi simptomele unui copil fricos și să le gestionezi

Anxietates și frica copiilor este o stare normală?!

Nici unui părinte nu-i place să se gândească la faptul că propriul copil este îngrijorat sau anxios. Ca adulţi, preferăm să vedem copilăria ca fiind o perioadă lipsită de griji. Ne imaginăm copiii crescând înconjuraţi de dragoste şi siguranţă. Ideea că perioada copilăriei ar fi lipsită de griji, netulburată de temeri sau îngrijorări, este un mit.

 Nu ştiu de ce adulţii consideră că nici un copil nu are griji, spunea un purtător de cuvânt al Young Minds, organizaţie de caritate în domeniul sănătăţii mintale a copiilor.

Perioada creşterii nu a fost niciodată aidoma unei călătorii de plăcere şi pentru unii copii este mai dificilă decât pentru alţii. Există mai multe motive pentru care copiii şi adolescenţii pot să devină anxioşi. Unele au legătură cu personalitatea. Asemenea adulţilor, unii copii sunt mai nervoşi şi mai încordaţi decât alţii. Acest gen de dispoziţie
poate să se transmită în familie.

Organizaţia Young Minds spune că este de cinci sau şase ori mai probabil ca părinţii car îşi fac foarte multe griji să aibă copii anxioşi.

Afecţiunile fizice pot de asemenea să-i facă anxioşi pe copii. Dacă suferă de o afecţiune cum ar fi astmul, pot să se teamă să nu aibă un atac grav şi să se îmbolnăvească grav sau pot chiar să se teamă de moarte. Problemele din familie, grijile şcolii, problemele cu prietenii sau în cadrul activităţilor extraşcolare pot de asemenea să conducă la anxietăţi şi la afecţiuni asociate, cum ar fi refuzul de a merge la şcoală, fobiile sociale şi, în cazurile extreme, comportamentul auto-mutilant, inclusiv anorexia şi bulimia.

Prin urmare, a creşte mare acum, în timpurile contemporane este mai dificil decât în urmă cu douăzeci, treizeci, cincizeci sau mai mulţi ani în urmă?

Unii experţi, cum ar fi profesorul Frank Furedi de la Universitatea Kent, autorul cărţii Părinţii paranoici subliniază faptul că toţi copiii din zilele noastre cresc într-un mediu mai sănătos şi mai sigur decât au făcut-o vreodată. Teza profesorului Furedi este aceea că părinţii paranoici îşi fac copiii să creadă că lumea este un loc periculos. 

Care sunt simptomele pe care le poți urmări:

Sfatul psihologului: află cum să descoperi simptomele unui copil fricos și să le gestionezi

La copiii de-o şchioapă

trebuie să ţii cont de temperamentul copilului şi să reţii faptul că pe toţi copiii mici îi deranjează foarte mult să fie despărţiţi de părinţii sau de persoanele care au grijă de ei, precum şi de faptul că este posibil ca, ocazional, să sufere de insomnii. Pe de altă parte, dacă micuţul tău:
• nu poate să se joace cu alţi copii;
• nu poate să doarmă singur;
• plânge şi pare să-l deranjeze să fie lăsat singur când te duci în altă încăpere, este posibil să fie excesiv de anxios.

Pentru că am ajuns la acest subiect, nu trebuie să fii îngrijorat, dacă micuţul tău are o jucărie favorită, de care refuză să se despartă. Poate să fie vorba despre un ursuleţ sau o păturică veche şi ponosită. Potrivit Fundaţiei pentru Sănătatea Mintală, este un comportament foarte obişnuit şi unii experţi consideră că micuţii care au un obiect care le asigură confortul se pot descurca mai bine în perioada de creştere decât cei care nu îl au.

La şcolari – caută să-i distingi pe cei care:

Sfatul psihologului: află cum să descoperi simptomele unui copil fricos și să le gestionezi

 

• sunt extrem de timizi sau lipiţi de fustele tale, preferând să stea lângă tine sau lângă învăţătoare, la şcoal;
• au probleme de acomodare cu ceilalţi copii şi par să fie mai curând genul „singuratic” şi nu se avântă pe terenul de joacă;
• au probleme frecvente cu somnul sau se plâng de vise urâte sau coşmaruri frecvente.

 

Sfatul psihologului: află cum să descoperi simptomele unui copil fricos și să le gestionezi

 

La adolescenţi –

nu uita că aproape toţi adolescenţii au „toane” în acest moment al dezvoltării lor fizice şi emoţionale. Lacrimile, îmbufnarea, încuierea uşii camerei lor când se destăinuie celui mai bun prieten sau jurnalului fac parte din tablou şi nu indică neapărat faptul că există o problemă gravă de anxietate. Caută următoarele indicii:

• timiditate excesivă care îi face pe adolescenţi să nu fie în stare să se amestece sau să-şi dorească să se amestece cu alţii de vârsta lor;
• atacuri de panică sau fobii;
• supraalimentarea sau dieta excesivă;
• tulburări ale somnului sau, dimpotrivă, o stare de somnolenţă accentuată;
• comportament autodistructiv, cum ar fi consumul excesiv de alcool sau experienţele cu droguri.

Mulțumim că distribui!

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply