Cum scăpăm de dependențele alimentare și de ce cionolată este un refugiu?!

Sunt restricțiile alimentare bune sau nu?

Michelle Le Barzic, psiholog clinic și nutriționist, explică de unde provine nevoie de a mânca excesiv, pentru a combate emoțiile. Totul se începe din copilărie, iar atitudinea noastră față de mâncare și procesul digestiv în special, are legătură cu copilăria noastră timpurie.

”Atitudinea părinților, în special a mamei, față de nevoile copilului va permite stabilirea unui comportament regulat al alimentației, care va continua până la maturitate. Dacă părintele observă cu atenție și ascultă, înțelege foarte repede că nu întotdeauna plânsul este unui copil este cauzat de foamei. Însă părinții, involuntar, asociază mereu disconfortul sau starea copilului nesatisfăcătoare cu foame.”

Cu toate acestea – și chiar dacă totul a mers bine în primele luni de viață – atitudinea față de mâncare se poate strica mai târziu, de exemplu dacă copilul este consolat de o bomboană sau o bucată de ciocolată imediat ce îl doare ceva. Astfel, copilul – viitorul adult devine dependent de alimente, considerându-le cel mai bun remediu împotriva stresului, emoțiilor sau neplăcerilor.

Pentru psiholog, cauza tulburărilor de alimentație constă în principal în restrângerea cognitivă, mecanismul psihologic care constă în decizia de a mânca mai puțin. Părerea lui este că restrângerea sau dietele, în general, sunt o idee foarte proastă. Din mai multe motive. Restricția poate provoca o frustrare și o degajare emoțională și mai considerabilă. Specialiștii susțin că interzicerea unor anumite tipuri de alimente în rândul copiilor, cum ar fi ciocolata sau zahărul, poate avea un efect secundar în perioada maturității.

Katherine Kureta-Vanoli, președintele nutriționist și creator al Grupului de reflecție asupra obezității și a excesului de greutate, lucrează în biroul său de reconcilire cu pacienți obsedați de anumite gusturi. Iată ce a observat în practica cotidiană și care sunt sfaturile de aur:

1.Învățați să recuoaște-ți foamea, de obicei, cer pacientului să renunțe la micul dejun și să aștepte primele semnale fizice sau chiar durerea în stomac. Este foarte important să învățați semnalele corecte ale foamei. Foame este, adesea, confundată cu setea. Anxietatea, de exemplu, poate fi confundată cu foamea, deoarece are ca rezultat un nod în stomac.

2.Satisfacția este la fel de greu de identificat, confirmă nutriționistul. Întotdeauna le spun pacienților că unul dintre semne este pierderea simțului și aromei a ceea ce am considerat delicios la începutul mesei și scăderea dorinței de a mânca. Când plăcerea dispare, este timpul să se oprească. Astfel, evitați consumul excesiv de alimente.

3.Bucurați-vă de toate simțurile. Nu aveți restricții alimentare, consumați totul cu moderație.

4.Un experiment recent realizat de psihologii elvețieni a stabilit că vederea joacă un rol cheie în reglarea apetitului și a alimentației: experimentul s-a realizat într-un restaurant întunecat complet. Prin urmare, oamenii au mâncat cu până 30% mai mult de decât în mod normal, de aceea este important ca atunci când luați masă să fiți deconectați de la TV, telefon etc.

5.Memoria olfactivă poate să trezească emoții legate de copilărie sau de cei dragi și să spună multe despre motivele care fac ca un bomboane să devină un refugiu. În cele din urmă, gustul ne face să fim dependenți de anumite alimente.

6.Pentru a vă reconecta împreună cu senzațiile de mâncare, trebuie să aveți timp să ascultați mesajele corpului. Amintiți-vă că actul de a mânca este o necesitate biologică pe care mintea noastră nu trebuie să o controleze, altfel mesajele vor fi amestecate. De asemenea, trebuie să vă permiteți să experimentați plăcerea pas cu pas.

You Might Also Like