”Lumea este așa, cum vrem noi s-o vedem”- o parabolă plină de înțelepciune

Știința presupune că anumite trăsături de caracter sunt înnăscute. Magma subconștientului ia uneori conturul unor însușiri bizare. Din această cauză, un om care, din start, pare să fie generos și bun devine dintrodată cinic, arogant și crud.

Un învățat din China avea un cunoscut atât de rău de gură, încât, de cum se amețea puțin, începea să ofenseze pe toată lumea. Nimic nu putea pune capăt vulgarității sale.

Odată, venind în vizită la învățat, s-a simțit umulit de cumsecădenia lui și a dorit, cu orice preț, să-l scoată din sărite.

-Ne cunoaștem de o viață, a zis el. Niciodată, însă, nu mi-ai zis ce crezi despre mine.

-Cred că ești un om bun, i-a răspuns învățatul.

-Dar eu mă uit la dumneata ca la o grămăjoară de gunoi! l-a provocat scandalagiul.

-Nici nu e de mirare că mă vezi așa.

-Cum? Nu te revolți? Nu-ți vine să mă iei la rost?

-De ce aș face-o?

-Te-am insultat! Cum de ești calm?

-Îți scapă din vedere un mare adevăr.

-Ce adevăr?

-Lumea este așa, cum vrem noi s-o vedem, i-a răspuns învățatul. Când ești bun, vezi în alții latura lor bună. Dar, dacă în suflet ai doar murdărie, atunci întreaga lume ți se pare o grămadă de gunoi!

Lumea are culorile dispoziției noastre, iar ceea ce vedem despre alții este, în fond, o reflectare a ceea ce credem despre noi înșine. Suntem produsul lumii noastre înconjurătoare. Această lume, însă, depinde de lumina sau de întunericul pe care le purtăm în suflet. Nu întâmplător poporul crede că omul sfințește locul.

You Might Also Like