O poveste fascinantă despre libertatea unui sclav- Diogene

Diogene trăia dezbrăcat. Era un om puternic. Patru oameni care se ocupau cu răpirea oamenilor și vinderea lor ca sclavi în piață s-au gândit: ”Acesta este o pradă bună, acest om ne poate aduce mulți bani. Am vândut mulți sclavi, dar nici unul din ei nu era așa de puternic, de frumos, de tânăr. Putem obține un preț cât de mare vrem; și va fi o mare bătaie pe el la piață când îl vom pune pe piedestal la vânzare. Dar patru oameni nu sunt de ajuns să-l prindă. De unul singur ne poate omorâ pe toți.”

Diogene a auzit ce spuneau despre el. Stătea pe malul unui râu, bucurându-se de briza serii, sub un copac; iar în spatele acestui copac cei trei oameni plănuiau ce să facă. El a spus:

-Nu vă faceți griji. Veniți aici! Nu trebuie să vă temeți că vă voi omorî, nu am omorât niciodată nimic. Și nu trebuie să vă temeți că mă voi lupta, că voi opune rezistență- nu. Nu mă lupt cu nimeni, nu rezist nimănui. Vreți să mă vindeți ca sclav?

Jenați, speriați, cei patru oameni au spus:

-Asta ne gândeam, noi suntem săraci…dacă binevoiești?

-Sigur că binevoiesc. Dacă vă pot ajuta cu sărăcia în vreun fel, este frumos, a spus el.

Așa că au scos lanțurile, dar el a zis:

-Aruncați-le în râu; nu este nevoie să mă puneți în lanțuri. Voi merge înaintea voastră. Nu cred în fuga de ceva. De fapt, mă incită ideea de a fi vândut, de a sta pe un piedestal, iar sute de oameni să încerce să ajungă la mine. Sunt incitat de această licitație- vin!

Cei patru oameni au devenit mai speriați: omul acesta nu era puternic, frumos, părea să fie și nebun; putea fi periculos. Dar acum nu mai aveau nici o scăpare. 

El a spus:

-Dacă încercați să fugiți, vă veți risca viața. Doar urmați-mă, toți patru. Puneți-mă pe piedestal la piață.

Împotriva voinței lor, l-au urmat. Voiseră să îl ia, dar el mergea înaintea lor! Îți dai seama? Chiar și într-o situație ca asta, el a luat responsabiliatea asupra sa. Era un om liber! Chiar și într-o situație ca aceea, în care oamenii conspirau și încercau să îl vândă la piață, care este cel mai urât lucru ce i se poate întâmpla unui om- să fie vândut ca o marfă, licitat ca o marfă. Dar el le-a spus acelor oameni:

Nu vă fie frică și nu încercați să fugiți. Mi-ați dat o idee extraordinară, vă mulțumesc. Aceasta e responsabilitatea mea, mă duc la o piață. Puneți-mă la licitație. 

Lor nu le venea să creadă…ce fel de om era acesta? Dar nu era nici o cale să dea înapoi acum, deci l-au urmat. Și când a fost pus pe un piedestal înalt, pentru ca toată lumea să îl vadă, s-a făcut o liniște de nedescris. Oamenii nu văzuseră niciodată un trup așa de bine făcut, așa de frumos- ca și cum ar fi fost făcut din oțel, așa de puternic.

Înainte ca licitatorul să spună ceva, Diogene a declarat:

Ascultați, oameni buni! Iată un stăpân pe cale să fie vândut unui sclav, deoarece acești patru oameni sărmani au nevoie de bani. Deci începeți să licitați: dar amintiți-vă, cumpărați un stăpân. 

Un rege l-a cumpărat. Desigur, putea să o facă- a oferit din ce în ce mai mulți bani pentru licitație. Mulți oameni au fost interesați, iar în final s-a ajuns la o sumă nemaiauzită, o sumă ce le-a fost dată acelor patru oameni sărmani. Diogene le-a spus:

-Sunteți mulțumiți acum? Puteți să plecați, iar eu voi merge cu acest sclav.

Pe drumul către palat, mergând în car, regele i-a spus lui Diogene:

-Ești nebun cumva? Te crezi stăpân? Eu sunt rege și mă iei drept sclav?

-Da, și nu sunt nebun, tu ești nebun. O pot demonstra chiar acum, a spus Diogene.

În spatele carului era regina. Diogene a spus:

-Regina ta este deja interesată de mine, a terminat-o cu tine. Este periculos să cumperi un stăpân.

Regele era șocat. Desigur, el nu era nimic în comparație cu Diogene. Și-a scos sabia și a întrebat-o pe regină:

-Este adevărat  ceea ce spune el? Dacă spui adevărul, viața ta va fi cruțată, promit. Dar dacă minți și aflu mai târziu, îți voi tăia capul.

Înfricoșată, regina a spus:

-Este adevărat. În fața lui tu nu ești un nimeni. Sunt încântată, ispitită- acest om are ceva magic. Ești un neica-nimeni în comparație cu el. Acesta este adevărul. 

Regele a oprit carul și a spus:

-Coboară. Te eliberez, nu vreau să-mi asum asemenea riscuri la palat.

-Mulțumesc, sunt un om liber pentru că îmi asum orice responsabilitate. Nu i-am lăsat pe acei oameni să se simtă vinovați. Dacă vrei să cobor, perfect, nu sunt obișnuit cu carele, picioarele mele sunt destul de puternice. Sunt un om dezbrăcat, un car de aur nu mi se potrivește, spune Diogene.

Asumă-ți responsabilitatea chiar în săcărie, suferință, închisoare și vei fi propriul tău stăpân!

You Might Also Like