Iată 5 pași simpli pentru a ne ierta părinții definitiv (sfatul psihologului)

Indiferent de relația pe care o ai la moment cu părinții tăi, sunt anumite lucruri pe care le regreți, sau poate ceva nu ești gata să recunoști. Părinții având altă viziunea asupra vieții, ne-au oferit tot ce le-a stat în putere la acea perioadă, când eram copii. Acum, peste ani privind în urmă, avem impresia că nu ne-au iubit suficient, sau nu ne-au acordat timpul necesar, sau nu au investit în noi nimic.

Iată 6 pași simpli, recomandați de psihologi pentru a ne ierta părinții definitiv!

Acest proces este normal, asemenea contradicții există între toate generațiile. Conștientizarea problemei este primul pas spre iertare. Dorința de a ierta nu este suficientă. Pentru a depăși anumite traume din copilărie, trebuie să privim mai profund lucrurile. Copii cred că părinții au întotdeauna dreptate și dacă sunt pedepsiți atunci ei își asumă responsabilitatea, precum ei sunt vinovați întotdeauna.

Iată 6 pași simpli, recomandați de psihologi pentru a ne ierta părinții definitiv!

Această vină este originea suferinței multor oameni, ei se simt vinovați de defecte imaginare, induse poate involuntar de părinți. 

Primul pas în iertarea părinților pentru aceste traume voluntare sau involuntare, este necesar să recunoaștem că suntem victime. Adică o persoană nevinovată care se simte vinovată. Intenția nu contează (că părinții au fost bolnavi, stresați, etc), pentru că copilul primește informația în felul lui. Mai apoi, trebuie să recunoaștem că rana a fost creată de părinți și să reprimăm sentimentul de ură.

Iată 5 pași simpli, recomandați de psihologi pentru a ne ierta părinții definitiv!

Iată 6 pași simpli, recomandați de psihologi pentru a ne ierta părinții definitiv!

1.Alege singur

Trebuie să înveți să ierți atunci când ești pregătit, trebuie acest lucru să vină din interiorul tău, să ai nevoie de asta necondiționat. Chiar dacă credem că suntem gata să iertăm sau dacă suntem convinși că avem toate motivele să facem acest lucru, este esențial să luăm în considerare, de la începutul reflecției noastre, că non-iertarea este o opțiune legitimă.

2.Acordă-ți timp suficient

Abuzul, indiferent de natura, durata și motivația acestuia, cauzează emoții atât de profunde, atât de intense (frică, furie, ură, durere, rușine, disperare…) care ar putea fi reprimate, dar care rămân, totuși, mai puțin active. Și este nevoie de timp. Timp pentru monologurile interioare, pentru a înțelege ce anume ne-a cauzat asemenea sentimente, etc.

3.Resentimente

A ierta este un act narcisist, știi de ce? Ea reflectă o bună imagine de sine (generozitate, măreție), este, de asemenea, un factor care declanșează o pace într-o relație. Este normal să ai resentimente, dar odată ce ai decis să ierți, înțelege că asta te va elibera. Nu trebuie să suferi, să te răzbuni, să pedepsești, ci doar să lași iubirea să te cuprindă.

4.Ai nevoie de încunviițare

Cererea de iertare poate veni de la părinții care au devenit conștienți de suferințele pe care le-au cauzat, fie pentru că și-au revăzut trecutul și au evidențiat anumite lucruri, fie pentru că copiii i-au făcut să sufere. De asemenea, este posibil să iertăm sau să nu iertăm un părinte absent, fie pentru că este mort, fie pentru că nu știe de răul pe care l-a făcut copilului său. Acest proces simbolic produce aceleași efecte ca iertarea față în față. Îi putem scrie o scrisoare, să vorbim cu el în timp ce privim o fotografie, vorbim cu voce tare sau în tăcere.

5.Să trăiești după iertare

Să ierți este greu, dar cum evoluează lucrurile după asta? Iertarea nu ne umple imediat cu bucurie. Dimpotrivă, este adesea un sentiment de gol care se întâmplă, pentru că furia, ura, resentimentele sunt emoții intense care ocupă mult spațiu și energie. Deaceea trebuie să treceți această etapă și să vă obișnuiți cu ea.

 

You Might Also Like